Clasificarea trandafirilor dupa talie si tip de crestere

Este necesara aceasta clasificare pentru a diferentia soiurile in functie de spatiul ce ocupa in plan vertical si orizontal. Din acest punct de vedere s-au stabilit urmatoarele grupe:

- TRANDAFIRI LILIPUTANI SAU MINIATUR, cu inaltimea tufelor de pana la 25-30 cm, avand ramuri erecte si subtiri

- TRANDAFIRI PATIO, la care inaltimea tufelor este de 40-60 cm, fiind folosite mai ales in containere in gradini mici sau in spatii restranse inaintea caselor

- TRANDAFIRI PITICI, cuprinde un numar foarte mare de soiuri cu tufe de marime variabila, intre 60-150 cm, cu ramuri erecte sau usor rasfirate. In aceasta grupa intra majoritatea soiurilor din grupa teahibrizilor, floribundelor si poliantelor.

- TRANDAFIRI DE PARC SAU DE PEISAJ, in care intra foarte multe soiuri, clasice si moderne, care formeaza tufe erecte, inalte ( arbusti ) de la 150 la 250 cm sau tufe taratoare cu inaltimea de cca. 60 cm si ramuri intinse orizontal pana la 200-250 cm, care se numesc acoperitoare.

- TRANDAFIRI URCATORI, cu ramuri lungi, de peste 250 cm care pot forma tufe libere mari sau sunt conduse pe diferite sisteme de sustinere ( coloane, pergole etc. )

Clasificarea dupa momentul de aparitie a unor clase de trandafiri

In momentul de fata pe plan mondial se face o diferenta clara dintre speciile de trandafiri din flora spontana ( denumiti si trandafiri spontani sau salbatici ) si soiurile si formele cultivate ( denumiti si trandafiri de gradina sau cultivati ).

Pe noi ne intereseaza, practic, numai trandafirii cultivati si unele specii care se folosesc pentru obtinerea uleiului de trandafir.

In functie de momentul aparitiei unor clase ( grupe ) de soiuri deosebim doua grupe foarte mari:

- TRANDAFIRI VECHI, sau mai bine zis, clasici in care se grupeaza soiurile aparute inainte de 1867, anul aparitiei primului teahibrid, “LA FRANCE” si;

- TRANDAFIRI MODERNI, care cuprind toate soiurile dupa anul 1867.

In practica, incadrarea unor soiuri intr-o grupa sau alta nu este atat de stricta, deoarece sunt multe cazuri cand trandafirii aparuti dupa 1867, dar asemanatori ca tip cresrete, insusiri si utilizare cu cei clasici se grupeaza tot la cei clasici, si nu la moderni.

  • TRANDAFIRII CLASICI

In cadrul acestei grupe sunt cuprinse soiuri si mai ales forme aparute inainte de 1867. Reprezentantii acestei clase formeaza tufe mari, voluminoase, arbusti vigurosi, cu inaltimea de 1,5-3 m, de obicei cu inflorire neremontanta sau cu putini remontanti. Aceste soiuri se preteaza pentru parcuri mari, ca trandafiri de peisaj, putand si plantate solitar sau in grupuri mici, uneori folosite si pentru garduri vii.

In aceasta clasa se regasesc soiuri care provin din mai multe specii ca: Rosa gallica, R. damascena, R. muscosa, R. alba, de China, noisette, Bourbon, Portland, trandafirii tea, Boursault, hibrizii de R. foetida, hibrizii remontanti, hibrizii de R. spinosissima.

Dintre toate aceste grupe un interes mare au prezentat soiurile de hibrizi remontanti, aparute dupa 1837, care aveau o crestere viguroasa si erecta, inflorire repetata, boboci alungiti, eleganti, pretabili mai mult pentru flori taiate decat pentru decorarea gradinilor. Aceste soiuri au reprezentat baza genetica pentru apariti soiurilor moderne, cea a teahibrizilor.

  • TRANDAFIRII MODERNI

In principiu, toate soiurile aparute dupa anul 1867 se numesc soiuri moderne, desi sunt multe exceptii. Printre trandafirii moderni se incadreaza urmatoarele clase:

- CLASA TEAHIBRIZILOR –  Acestia provin si hibridarea tea cu hibrizii remontanti, in a doua parte a secolului al 19-lea. Sunt de talie pitica, de pana la 1,5 m, cu crestere mai mult erecta, flori mari, cu boboci ovali, alungiti, care stau solitar sau putine pe o tija, au inflorire continua sau in 2-3 valuri. Se folosesc pentru producerea de flori taiate sau decorarea gradinilor publice si private cand sunt plantate in masive.

- CLASA FLORIBUNDELOR - Cuprinde mai multe subclase. Subclasa soiurilor de tip Polyantha si a hibrizilor de Polyantha, a aparut dupa 1875. Aici se grupeaza soiurile cu talie pitica, de vigoare slaba si mijlocie, cu tulpini bine ramificate, flori mici ( 3-4 cm in diametru ), simple sau involte grupate in inflorescente compuse ( panicule) din mai multe flori. Se utilizeaza mai mult pentru plantari in masive, in parcuri, rareori flori taiate ( in aranjamente ). In momentul de fata au pierdut mult din importanta avuta la inceputul secolului al 20-lea.

- SUBCLASA FLORIBUNDA, a aparut la inceputul secolului al 20-lea prin hibridarea soiurilor teahibrida cu cele de polianta. Sunt soiuri de talie pitica, cu crestere erecta, flori elegante, de tip teahibrid, dispuse mai multe pe o tija, cu inflorire abundenta si remontanta. Frunzisul este mai sanatos ca cel al poliantelor, iar paleta de culori mult mai bogata, fiind si multe soiuri galbene, portocalii, striate chiar. Nici astazi nu este clarificat care a fost primul soi din aceasta clasa, dar din 1930 americanii i-au dat numele de floribunda, acesta fiind acceptat de toata lumea.

- SUBCLASA FLORIBUNDA-GRANDIFLORA, a fost inventata tot de americani, pentru a deosebi soiurile normale de floribunda de acestea care au atat o vigoare foarte mare, cat si flori mai mari. In Anglia a fost acceptata denumirea “floribunda de tip TH”. Sunt cazuri cand aceste soiuri sunt trecute ba la floribunde ba la teahibrizi.

- CLASA TRANDAFIRILOR MINIATUR, cuprinde soiuri cu vigoarea cea mai mica, avand inaltimea de 25-30 de cm, cu lastari subtiri, internodii scurte, frunze mici, flori simple sau involte, mici ( sub 4 cm in diametru ). Aceste soiuri, case se inmultesc mai ales prin butasire, se folosesc in ghivece, in jardiniere, fiind cultivate pe balcoane sau chiar in apartamente.

Sunt de origine chineza, dar aparitia lor in Europa nu este bine clarificata. Sub denumiri diverse ( R. semperflorens, R. indica, R. pumila, Pompon de Paris ) au fost cultivati in Anglia si Franta, fiind redescoperite in Elvetia de col. Roulet si denumiti ca R. Rouletii.

In momentul de fata, in tarile occidentale, dar mai ales in SUA, ameliorarea, producerea si cultivarea lor este foarte intensa, cunoscandu-se si diverse subclase ca “patio” ( in SUA “mini-flora” ), reprezentand o trecere intre miniaturi si adevaratele floribunde, sau variantele urcatoare, viguroase, cu multe flori mici, dar forma nobila.

- CLASA TRANDAFIRILOR MODERNI DE PARC SAU DE PEISAJ, cuprinde mai multe grupe de soiuri, cu vigoarea mai mare ca cea a trandafirilor pitici. Soiurile seamana mai mult cu habisutul celor clasici, avand inaltimea de 1,5-2,5 m, cu ramuri mai mult rigide decat recurbate. Majoritatea lor au inflorire remontanta, dar unii au doar un val de inflorire. Se folosesc mai mult in parcurile mari, fiind plantate solitar sau in grupuri mici de 3-5.

In aceasta clasa se incadreaza si asa-zisii “trandafiri englezesti” aparuti in ultimii 40-45 de ani in Anglia datorita muncii de ameliorare depuse de catre D. Austin. Acesta a hibritat soiurile de trandafiri clasici cu soiurile moderne, de azi, de teahibrida si floribunda. Din aceste combinatii, considerate bizare la inceput, au rezultat soiuri cu flori asemanatoare soiurilor clasice, frumoase, situate pe tufe arbustive, cu doua valuri de inflorire, multe parfumate si o paleta de culori foarte larga, de la alb la mov-inchis.

Un alt grup de soiuri aparut in ultimii 40 de ani este cel al trandafirilor acoperitori. Principala lor insusire consta in faptul ca tufele se intind mai mult pe orizontala ( 1-2 m ) decat pe verticala ( 0,6 m ), acoperind suprafete mari de teren. In cadrul grupei sunt si unele soiuri vechi, dar mai ales cele aparute in ultimii 20-25 de ani, fiind folosite pentru acoperirea unor terenuri in panta, garduri vii, benzi de autostrada.

La originea acestor soiuri remarcam speciile R. x kordesii, R. rugosa, R. sempervirens si R. wichuraiana.

- CLASA TRANDAFIRILOR URCATOR ( TRANDAFIRI CATARATORI ) reprezinta clasa heterogena din punctul de vedere al originii  botanice si al timpului de crestere si inflorire. Soiurile din aceasta clasa au ramuri lungi de 2-3 m, uneori serpuitoare, alteori rigide, cu frunze si flori mici si remomijlocii, remontante sau neremontante. In SUA a fost adoptata o clasificare practica al acestor soiuri si anume”

a. soiuri cu ramuri lungi, elastice ( moi ), care necesita un sistem de sustinere, cu frunze si flori mici si mijlocii, cu inflorire remontanta sau neremontanta.

b. soiuri cu ramuri lungi, dar mai rigide, cu flori mijlocii sau mari de cele mai multe ori cu inflorire remontanta, denumitena climber ( urcator ) de ex. “Sympathie”. Acestora se mai adauga formele urcatoare ale soiurilor TH si F1. si mutantii naturali ai unor soiuri pitice ex. Climbing Peace.

Clasificarea trandafirilor dupa modul de inflorire

In functie de originea lor botanica, soiurile de trandafir au momente diferite de inflorit. Speciile salbatice infloresc de obicei o singura data pe an. La soiurile cultivate deosebim soiuri cu un singur val de inflorire sau neremontante si soiuri cu doua sau  mai multe valuri de inflorire sau remontante. Primele infloresc in mai-iunie, celelalte mai au un val in iulie-august-septembrie chiar, in functie de mersul vremii sau conditiile locale de clima si calitatea lucrarilor de ingrijire. Exista si soiuricu inflorirea continua, ce-i drept numarul lor nu este prea mare. 

Clasificarea trandafirilor dupa modul lor de utilizare

Clasificarile anterioare definesc in buna parte si modul de utilizare a trandafirilor. Cu toate acestea, este bine ca la alegerea soiurilor sa stim de ce fel de trandafiri avem nevoie: pentru decorarea parcurilor publice sau private sau pentru producere de flori taiate, aranjamente etc.

Din aceste puncte de vedere:

- TRANDAFIRI DE GRADINA, folositi pentru plantari in masiv in parcuri sau gradini familiale, unde intra majoritatea floribundelor, poliantelor si teahibrizilor cu tije scurte si flori multe, unele soiuri de parc si englezesti de vigoare mai mica, unele acoperitoare chiar, cultivate in scop de decorare a spatiilor verzi;

- TRANDAFIRI PENTRU PARCURILE PUBLICE, unde se inacdreaza toate cele mentionate anterior plus unele soiuri de peisaj mai viguroase, acoperitori, englezesti mai vigurosi, cu buna rezistenta la ger si boli;

- TRANDAFIRI PENTRU PRODUCEREA IN MASA DE FLORI TAIATE, din care fac parte teahibrizii si unele floribunde cu crestere erecta, tije lungi, flori de forma oval-alungita sau de urna cultivabile in camp liber sau in sere si solarii;

- TRANDAFIRI PENTRU CULTURA IN CONTAINERE, cuprind soiurile cultivate in diferite vase mai mici sau mai mari, unde intra mai ales cele miniatur, patio sau soiuri mai putin viguroase;

- TRANDAFIRI CU DESTINATIE SPECIALA, unde se grupeaza trandafirii urcatori si cei altoiti cu trunchi, soiuri care pot fi plantate in toate categoriile de gradini;